Dacă am învăţat ceva de când am căpătat conştiinţa de sine şi, apoi, o oarecare inteligenţă emoţională, e că viaţa e mai urâtă decât îţi imaginezi. Dar şi că toate trec.

Tu din viitor vei fi atât de diferit de Tu din prezent, că te vei şi mira că sunteţi aceeaşi persoană. Tu din viitor nu vei fi în stare să simţi exact ce simţi acum; nici să judeci exact aşa cum judeci acum; nici să înţelegi un lucru aşa cum îl înţelegi acum. De aici clişeul „N-are rost să ai regrete”.

Atunci când sunt fericită nu pot să scriu. Când mă simt comfortabil şi totul îmi surâde, nu am inspiraţie şi nici cuvinte. De aceea cel mai bine şi productiv am scris în Bucureşti.

“A avea putere” este o sintagmă a cărei esenţă n-am înţeles-o mult timp. Aşa cum n-am înţeles de ce oamenii vor atât de mult să aibă putere sau, ca să pun problema mai dramatic, de ce au sete de putere. Acum înţeleg ceva. A avea putere este garanţia faptului că, atunci când cineva şi-o va lua, nu vei fi tu acela; sau că, atunci când totuşi ţi-o vei lua, vei putea să ascunzi acest lucru cu măiestrie.


În fiecare zi mi se sugerează, mai mult sau mai puţin subtil, că principiile sunt o povară pe care ar fi bine s-o lăsăm în drumul vieţii cât mai curând, dacă vrem să ne fie bine în lumea asta.

Am văzut zilele trecute un tip cu un tricou pe care scria „WIFE = Washing, Ironing, Fucking, Etc“. Sau cu ce te alegi prin sfânta taină a căsătoriei.

Pentru unii, „iubita“ nu e decât un fel de terapie spa. Utilă atunci când sunt stresaţi, obosiţi, când au nevoie de pomparea respectului de sine şi, în general, de o revigorare fizică şi spirituală.

În societatea noastră (îndrăznesc să spun: românească), dorinţa de a fi “altfel” este atât de pregnantă şi arzătoare, cei care sunt deja “altfel” sunt atât de conştienţi de asta şi o etalează cu atâta fervoare, se separă cu atâta superioritate de cei care sunt “la fel”, încât alteritatea lor devine doar o altă uniformă. Apare astfel fenomenul de “alteritate a alterităţii”, deci revenirea la a fi “la fel” ca ceilalţi. Ajungi să fii mai “altfel” dacă eşti pur şi simplu “la fel”, aşa cum negarea negării devine afirmaţie.


Sunt oameni care îţi (mai) sunt prieteni doar cu numele, fără esenţa a ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru. Ca şi cum ai îmbrăca un manechin de plastic rigid şi inexpresiv cu haina prieteniei. Te aştepţi în orice moment să fii dezamăgit şi uitat de aceşti oameni, având conştiinţa faptului că niciun gest al lor nu te va putea uimi sau revolta.

Egoismul este boala secolului.

Mă distrează oamenii care dau “beep” atunci când văd pe mobil un apel nepreluat de la un număr necunoscut. Mi se pare o formă de flirt cu neantul, având în vedere că nu ştii nimic despre ce se întâmplă de partea cealaltă: cine te-a sunat, de ce te-a sunat, şi mai ales dacă într-adevăr te căuta pe tine. Parcă îi şi aud spunând replica “Ia uite, am un admirator secret!”. Şi e cu atât mai amuzant cu cât la celălalt capăt este o firmă care îi anunţă ca le-au venit cărţile de IT comandate.

Sunt gânduri care tropăie, îţi mărşaluiesc prin minte şi ecoul paşilor lor răsună mult timp după ce au trecut.

Alte gânduri vin încet, păşesc timid, ca pentru a nu te deranja prea tare, şi apoi fug pe vârfuri în inconştient. Stau acolo la pândă şi te atacă mişeleşte: când îţi scapă un cuvânt nelalocul lui, când ai vise cu origini şi conţinuturi dubioase. Nu dormi liniştit când inconştientul tău lucrează pentru tine. Cel mai tare te atacă, însă, atunci când te simţi atras fără şanse de scăpare de persoane cu origini şi conţinuturi dubioase. Un psiholog mi-a spus de curând: “şi inconştientele se atrag”. Deci nu doar nevinovaţii lor deţinători.

Mai sunt apoi gândurile care vin nonşalante, se aşează în fund, cu braţele încrucişate, fix în mijlocul minţii tale, şi rămân acolo. Uneori mai moţăie, alteori adorm de-a binelea, dar niciodată nu binevoiesc să se ridice să plece. Şi nu prea e chip să scapi de ele.

Aş face o cură de negândit.

Pain of mind is worse than pain of body - Latin Proverb. Aţi auzit? Aia cu „Astea-s probleme? Gândeşte-te la cei care n-au casă sau mor de foame!” nu merge când eşti în dureri cu sufletul şi mintea.